1

Now king David was old and stricken in years; and they covered him with clothes, but he gat no heat.

2

Wherefore his servants said unto him, Let there be sought for my lord the king a young virgin: and let her stand before the king, and cherish him; and let her lie in thy bosom, that my lord the king may get heat.

3

So they sought for a fair damsel throughout all the borders of Israel, and found Abishag the Shunammite, and brought her to the king.

4

And the damsel was very fair; and she cherished the king, and ministered to him; but the king knew her not.

5

Then Adonijah the son of Haggith exalted himself, saying, I will be king: and he prepared him chariots and horsemen, and fifty men to run before him.

6

And his father had not displeased him at any time in saying, Why hast thou done so? and he was also a very goodly man; and he was born after Absalom.

7

And he conferred with Joab the son of Zeruiah, and with Abiathar the priest: and they following Adonijah helped him.

8

But Zadok the priest, and Benaiah the son of Jehoiada, and Nathan the prophet, and Shimei, and Rei, and the mighty men that belonged to David, were not with Adonijah.

9

And Adonijah slew sheep and oxen and fatlings by the stone of Zoheleth, which is beside En-rogel; and he called all his brethren, the king's sons, and all the men of Judah, the king's servants:

10

but Nathan the prophet, and Benaiah, and the mighty men, and Solomon his brother, he called not.

11

Then Nathan spake unto Bath-sheba the mother of Solomon, saying, Hast thou not heard that Adonijah the son of Haggith doth reign, and David our lord knoweth it not?

12

Now therefore come, let me, I pray thee, give thee counsel, that thou mayest save thine own life, and the life of thy son Solomon.

13

Go and get thee in unto king David, and say unto him, Didst not thou, my lord, O king, swear unto thy handmaid, saying, Assuredly Solomon thy son shall reign after me, and he shall sit upon my throne? why then doth Adonijah reign?

14

Behold, while thou yet talkest there with the king, I also will come in after thee, and confirm thy words.

15

And Bath-sheba went in unto the king into the chamber: and the king was very old; and Abishag the Shunammite was ministering unto the king.

16

And Bath-sheba bowed, and did obeisance unto the king. And the king said, What wouldest thou?

17

And she said unto him, My lord, thou swarest by Jehovah thy God unto thy handmaid, (saying), Assuredly Solomon thy son shall reign after me, and he shall sit upon my throne.

18

And now, behold, Adonijah reigneth; and thou, my lord the king, knowest it not:

19

and he hath slain oxen and fatlings and sheep in abundance, and hath called all the sons of the king, and Abiathar the priest, and Joab the captain of the host; but Solomon thy servant hath he not called.

20

And thou, my lord the king, the eyes of all Israel are upon thee, that thou shouldest tell them who shall sit on the throne of my lord the king after him.

21

Otherwise it will come to pass, when my lord the king shall sleep with his fathers, that I and my son Solomon shall be counted offenders.

22

And, lo, while she yet talked with the king, Nathan the prophet came in.

23

And they told the king, saying, Behold, Nathan the prophet. And when he was come in before the king, he bowed himself before the king with his face to the ground.

24

And Nathan said, My lord, O king, hast thou said, Adonijah shall reign after me, and he shall sit upon my throne?

25

For he is gone down this day, and hath slain oxen and fatlings and sheep in abundance, and hath called all the king's sons, and the captains of the host, and Abiathar the priest; and, behold, they are eating and drinking before him, and say, (Long) live king Adonijah.

26

But me, even me thy servant, and Zadok the priest, and Benaiah the son of Jehoiada, and thy servant Solomon, hath he not called.

27

Is this thing done by my lord the king, and thou hast not showed unto thy servants who should sit on the throne of my lord the king after him?

28

Then king David answered and said, Call to me Bath-sheba. And she came into the king's presence, and stood before the king.

29

And the king sware, and said, As Jehovah liveth, who hath redeemed my soul out of all adversity,

30

verily as I sware unto thee by Jehovah, the God of Israel, saying, Assuredly Solomon thy son shall reign after me, and he shall sit upon my throne in my stead; verily so will I do this day.

31

Then Bath-sheba bowed with her face to the earth, and did obeisance to the king, and said, Let my lord king David live for ever.

32

And king David said, Call to me Zadok the priest, and Nathan the prophet, and Benaiah the son of Jehoiada. And they came before the king.

33

And the king said unto them, Take with you the servants of your lord, and cause Solomon my son to ride upon mine own mule, and bring him down to Gihon:

34

and let Zadok the priest and Nathan the prophet anoint him there king over Israel; and blow ye the trumpet, and say, (Long) live king Solomon.

35

Then ye shall come up after him, and he shall come and sit upon my throne; for he shall be king in my stead; and I have appointed him to be prince over Israel and over Judah.

36

And Benaiah the son of Jehoiada answered the king, and said, Amen: Jehovah, the God of my lord the king, say so (too).

37

As Jehovah hath been with my lord the king, even so be he with Solomon, and make his throne greater than the throne of my lord king David.

38

So Zadok the priest, and Nathan the prophet, and Benaiah the son of Jehoiada, and the Cherethites and the Pelethites, went down, and caused Solomon to ride upon king David's mule, and brought him to Gihon.

39

And Zadok the priest took the horn of oil out of the Tent, and anointed Solomon. And they blew the trumpet; and all the people said, (Long) live king Solomon.

40

And all the people came up after him, and the people piped with pipes, and rejoiced with great joy, so that the earth rent with the sound of them.

41

And Adonijah and all the guests that were with him heard it as they had made an end of eating. And when Joab heard the sound of the trumpet, he said, Wherefore is this noise of the city being in an uproar?

42

While he yet spake, behold, Jonathan the son of Abiathar the priest came: and Adonijah said, Come in; for thou art a worthy man, and bringest good tidings.

43

And Jonathan answered and said to Adonijah, Verily our lord king David hath made Solomon king:

44

and the king hath sent with him Zadok the priest, and Nathan the prophet, and Benaiah the son of Jehoiada, and the Cherethites and the Pelethites; and they have caused him to ride upon the king's mule;

45

and Zadok the priest and Nathan the prophet have anointed him king in Gihon; and they are come up from thence rejoicing, so that the city rang again. This is the noise that ye have heard.

46

And also Solomon sitteth on the throne of the kingdom.

47

And moreover the king's servants came to bless our lord king David, saying, Thy God make the name of Solomon better than thy name, and make his throne greater than thy throne: and the king bowed himself upon the bed.

48

And also thus said the king, Blessed be Jehovah, the God of Israel, who hath given one to sit on my throne this day, mine eyes even seeing it.

49

And all the guests of Adonijah were afraid, and rose up, and went every man his way.

50

And Adonijah feared because of Solomon; and he arose, and went, and caught hold on the horns of the altar.

51

And it was told Solomon, saying, Behold, Adonijah feareth king Solomon; for, lo, he hath laid hold on the horns of the altar, saying, Let king Solomon swear unto me first that he will not slay his servant with the sword.

52

And Solomon said, If he shall show himself a worthy man, there shall not a hair of him fall to the earth; but if wickedness be found in him, he shall die.

53

So king Solomon sent, and they brought him down from the altar. And he came and did obeisance to king Solomon; and Solomon said unto him, Go to thy house.

1

Œmpăratul David era bătr‚n, Ónaintat Ón v‚rstă; Ól acopereau cu haine, şi nu se putea Óncălzi.

2

Slujitorii lui i-au zis: ÑSă se caute pentru domnul Ómpăratul o fată fecioară; ea să stea Ónaintea Ómpăratului, să-l Óngrijească, şi să se culce la s‚nul tău; şi domnul meu Ómpăratul se va Óncălzi.î

3

Au căutat Ón tot ţinutul lui Israel o fată t‚nără şi frumoasă, şi au găsit pe Abişag, Sunamita, pe care au adus-o la Ómpărat.

4

Această fată era foarte frumoasă. Ea a Óngrijit pe Ómpărat, şi i-a slujit; dar Ómpăratul nu s-a Ómpreunat cu ea.

5

Adonia, fiul Haghitei, s-a sumeţit p‚nă acolo Ónc‚t a zis: ÑEu voi fi Ómpărat!î Şi şi-a pregătit care şi călăreţi, şi cincizeci de oameni care alergau Ónaintea lui.

6

Tatăl său nu-l mustrase niciodată Ón viaţa lui, zic‚nd: ÑPentru ce faci aşa?î Adonia, de altfel, era foarte frumos la chip, şi se născuse după Absalom.

7

El a vorbit cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu preotul Abiatar: şi aceştia au trecut de partea lui.

8

Dar preotul Ţadoc, Benaia, fiul lui Iehoiada, proorocul Natan, Şimei, Rei şi vitejii lui David, n-au fost cu Adonia.

9

Adonia a tăiat oi, boi şi viţei graşi, l‚ngă piatra lui Zohelet, care este, l‚ngă En-Roguel; şi a poftit pe toţi fraţii lui, fiii Ómpăratului, şi pe toţi bărbaţii lui Iuda din slujba Ómpăratului.

10

Dar n-a poftit pe proorocul Natan, nici pe Benaia, nici pe viteji, nici pe fratele său Solomon.

11

Atunci Natan a zis Bat-Şebei, mama lui Solomon: ÑN-ai auzit că Adonia, fiul Haghitei, s-a făcut Ómpărat, fără să ştie domnul nostru David?

12

Vino dar acum, şi-ţi voi da un sfat, ca să-ţi scapi viaţa ta şi viaţa fiului tău Solomon.

13

Du-te, intră la Ómpăratul David, şi spune-i: ,Œmpărate, domnul meu, n-ai jurat tu roabei tale, zic‚nd: ,Fiul tău Solomon va Ómpărăţi după mine, şi va şedea pe scaunul meu de domnie?í ,Pentru ce dar Ómpărăteşte Adonia?í

14

Şi Ón timp ce tu vei vorbi cu Ómpăratul, eu Ónsumi voi intra după tine, şi-ţi voi Óntări cuvintele.î

15

Bat-Şeba s-a dus Ón odaia Ómpăratului. El era foarte bătr‚n; şi Abişag, Sunamita, Ói slujea.

16

Bat-Şeba s-a plecat şi s-a Ónchinat Ónaintea Ómpăratului. Şi Ómpăratul a zis: ÑCe vrei?î

17

Ea i-a răspuns: ÑDomnul meu, tu ai jurat roabei tale pe Domnul, Dumnezeul tău, zic‚nd: ,Solomon, fiul tău, va Ómpăraţi după mine, şi va şedea pe scaunul meu de domnie.í

18

Şi acum iată că Adonia Ómpărăţeşte! Şi tu nu ştii, Ómpărate, domnul meu!

19

El a junghiat boi, viţei graşi şi oi Ón mare număr; şi a poftit pe toţi fiii Ómpăratului, pe preotul Abiatar, şi pe Ioab, căpetenia oştirii, dar pe robul tău Solomon nu l-a poftit.

20

Œmpărate, domnul meu, tot Israelul are ochii Óndreptaţi spre tine, ca să-i faci cunoscut cine va şedea pe scaunul de domnie al Ómpăratului, domnului meu, după el.

21

Şi c‚nd Ómpăratul, domnul meu, va fi culcat Ómpreună cu părinţii săi, se va Ónt‚mpla că eu şi fiul meu Solomon vom fi priviţi ca nişte vinovaţi.î

22

Pe c‚nd Óncă vorbea ea cu Ómpăratul, iată că a sosit proorocul Natan.

23

Au dat de ştire Ómpăratului, şi au zis: ÑIată că a venit proorocul Natan!î El a intrat Ónaintea Ómpăratului, şi s-a Ónchinat Ónaintea Ómpăratului cu faţa p‚nă la păm‚nt.

24

Şi Natan a zis: ÑŒmpărate, domnul meu, oare tu ai zis: ,Adonia va Ómpărăţi după mine, şi va şedea pe scaunul meu de domnie?í

25

Căci el s-a pogor‚t astăzi, a tăiat boi, viţei graşi şi oi, Ón mare număr; şi a poftit pe toţii fiii Ómpăratului, pe căpeteniile oştirii, şi pe preotul Abiatar. Şi ei măn‚ncă şi beau Ónaintea lui, şi zic: ,Trăiască Ómpăratul Adonia!í

26

Dar nu m-a poftit nici pe mine, care sunt robul tău, nici pe preotul Ţadoc, nici pe Benaia, fiul lui Iehoiada, nici pe robul tău Solomon.

27

Oare din porunca domnului meu, Ómpăratul, are loc lucrul acesta, şi fără să fi făcut cunoscut robului tău cine are să se suie pe scaunul de domnie al Ómpăratului, domnului meu, după el?î

28

Œmpăratul David a răspuns: ÑChemaţi-mi pe Bat-Şeba.î Ea a intrat, şi s-a Ónfăţişat Ónaintea Ómpăratului.

29

Şi Ómpăratul a jurat, şi a zis: ÑViu este Domnul, care m-a izbăvit din toate necazurile,

30

că, aşa cum am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, zic‚nd: ,Fiul tău Solomon va Ómpărăţi după mine, şi va şedea pe scaunul meu de domnie Ón locul meuí, ñ aşa voi face azi.î

31

Bat-Şeba s-a plecat cu faţa la păm‚nt, şi s-a Ónchinat Ónaintea Ómpăratului. Şi a zis: ÑTrăiască pe vecie domnul meu, Ómpăratul Davidî!

32

Œmpăratul David a zis: ÑChemaţi-mi pe preotul Ţadoc, pe proorocul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada.î Ei au intrat şi s-au Ónfăţişat Ónaintea Ómpăratului.

33

Şi Ómpăratul le-a zis: ÑLuaţi cu voi pe slujitorii stăp‚nului vostru, puneţi pe fiul meu Solomon călare pe cat‚rul meu, şi pogor‚ţi-l la Ghihon.

34

Acolo, preotul Ţadoc şi proorocul Natan să-l ungă Ómpărat peste Israel. Să sunaţi din tr‚mbiţă, şi să ziceţi: ,Trăiască Ómpăratul Solomon!í

35

Să vă suiţi apoi după el ca să vină să se aşeze pe scaunul meu de domnie, şi să Ómpărăţească Ón locul meu. Căci porunca mea, este ca el să fie căpetenia lui Israel şi Iudaî.

36

Benaia, fiul lui Iehoiada, a răspuns Ómpăratului: ÑAmin! Aşa să vrea Domnul, Dumnezeul domnului meu, Ómpăratul:

37

Domnul să fie cu Solomon cum a fost cu domnul meu, Ómpăratul, ca să-şi Ónalţe scaunul de domnie mai presus de scaunul de domnie al domnului meu, Ómpăratul David!î

38

Atunci preotul Ţadoc s-a pogor‚t Ómpreună cu proorocul Natan, cu Benaia, fiul lui Iehoiada, cu Cheretiţii şi Peletiţii; au pus pe Solomon călare pe cat‚rul Ómpăratului David, şi l-au dus la Ghihon.

39

Preotul Ţadoc a luat cornul cu untdelemn din cort, şi a uns pe Solomon. Au sunat din tr‚mbiţă, şi tot poporul a zis: ÑTrăiască Ómpăratul Solomon!î

40

Tot poporul s-a suit după el, şi poporul c‚nta din fluier şi se desfăta cu mare bucurie; se clătina păm‚ntul de strigătele lor.

41

Zvonul acesta a ajuns p‚nă la Adonia şi la toţi cei poftiţi care erau cu el, tocmai Ón clipa c‚nd sf‚rşeau de m‚ncat. Ioab, auzind sunetul tr‚mbiţei, a zis: ÑCe este cu vuietul acesta de care răsună cetatea?î

42

Pe c‚nd vorbea el Óncă, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Şi Adonia a zis: ÑApropie-te, că eşti un om viteaz, şi aduci veşti bune.î

43

ÑDaî, a răspuns Ionatan lui Adonia, Ñdomnul nostru Ómpăratul David a făcut Ómpărat pe Solomon.

44

A trimis cu el pe preotul Ţadoc, pe proorocul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe Cheretiţi şi Peletiţi, şi l-au pus călare pe cat‚rul Ómpăratului.

45

Preotul Ţadoc şi proorocul Natan l-au uns Ómpărat la Ghihon. De acolo s-au suit Ónveselindu-se, şi cetatea a fost pusă Ón mişcare: acesta este vuietul pe care l-aţi auzit.

46

Solomon s-a şi aşezat pe scaunul de domnie al Ómpăratului.

47

Şi slujitorii Ómpăratului au venit să binecuv‚nteze pe domnul nostru Ómpăratul David, zic‚nd: ,Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai vestit dec‚t numele tău, şi el să-şi Ónalţe scaunul de domnie mai presus de scaunul tău de domnie!î Şi Ómpăratul s-a Ónchinat pe patul său.

48

Iată ce a zis şi Ómpăratul: ÑBinecuv‚ntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care mi-a dat astăzi un urmaş pe scaunul meu de domnie, şi mi-a Óngăduit să-l văd!î

49

Toţi cei poftiţi de Adonia s-au umplut de spaimă; s-au sculat şi au plecat care Óncotro.

50

Adonia s-a temut de Solomon; s-a sculat şi el, a plecat, şi s-a apucat de coarnele altarului.

51

Au venit şi au spus lui Solomon: ÑIată că Adonia se teme de Ómpăratul Solomon, şi s-a apucat de coarnele altarului, zic‚nd: ,Să-mi jure Ómpăratul Solomon azi că nu va omorÓ pe robul său cu sabia!î

52

Solomon a zis: ÑDacă va fi om cinstit, un păr din cap nu-i va cădea la păm‚nt; dar dacă se va găsi răutate Ón el, va muri.î

53

Şi Ómpăratul Solomon a trimis nişte oameni, care l-au pogor‚t de pe altar. El a venit şi s-a Ónchinat Ónaintea Ómpăratului Solomon, şi Solomon i-a zis: ÑDu-te acasă.î

Слово на каждый день

© 2018 Дом Молитвы. Христианская Интернет Миссия.