Plângerile lui Ieremia
1 2 3 4 5

1

Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta at‚t de plină de popor altă dată! A rămas ca o văduvă! Ea, care altă dată era mare Óntre neamuri, fruntaşă printre ţări, a ajuns roabă astăzi!

2

Pl‚nge amarnic noaptea, şi-i curg lacrimi pe obraji. Nici unul din toţi cei ce o iubeau n-o m‚ng‚ie; toţi prietenii ei au părăsit-o, şi i s-au făcut vrăjmaşi.

3

Iuda a plecat Ón pribegie, din pricina apăsării şi muncilor grele. Locuieşte Ón mijlocul neamurilor, şi nu găseşte odihnă! Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai c‚nd Ói era mai mare str‚mtorarea.

4

Drumurile Sionului sunt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porţile lui sunt pustii, preoţii lui oftează; fecioarele lui sunt m‚hnite, şi el Ónsuşi este plin de amărăciune.

5

Asupritorii lui sar biruitori, vrăjmaşii lui sunt mulţumiţi. Căci Domnul l-a smerit, din pricina mulţimii păcatelor lui; copiii lui au mers Ón robie Ónaintea asupritorului.

6

S-a dus de la fiica Sionului toată podoaba ei. Căpeteniile ei au ajuns ca nişte cerbi care nu găsesc păşune, şi merg fără putere Ónaintea celui ce-i goneşte.

7

Œn zilele necazului şi ticăloşiei lui, Ierusalimul Óşi aduce aminte de toate bunătăţile de care a avut parte din zilele străbune; c‚nd a căzut poporul lui Ón m‚na asupritorului, nimeni nu i-a venit Ón ajutor, iar vrăjmaşii se uitau la el şi r‚deau de prăbuşirea lui.

8

Greu de păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de sc‚rbă. Toţi cei ce-l preţuiau Ól dispreţuiesc acum, văz‚ndu-i goliciunea, şi el Ónsuşi se Óntoarce Ón altă parte şi oftează.

9

Necurăţia sta lipită pe poala hainei lui, şi nu se g‚ndea la sf‚rşitul său. A căzut greu de tot. Nimeni nu-l m‚ng‚ie. ñ ÑVezi-mi ticăloşia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!î ñ

10

Asupritorul a Óntins m‚na la tot ce avea el mai scump; ba Óncă a văzut cum, Ón Locaşul lui cel sf‚nt, au intrat neamurile cărora Tu le poruncisei să nu intre Ón adunarea Ta!

11

Tot poporul lui caută p‚ine suspin‚nd; şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa. ÑUită-Te, Doamne, şi priveşte c‚t de Ónjosit sunt!î

12

O! voi, care treceţi pe l‚ngă mine, priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca durerea mea, ca durerea cu care m-a lovit Domnul Ón ziua m‚niei Lui aprinse!

13

Mi-a azv‚rlit de sus Ón oase un foc care le arde; mi-a Óntins un laţ sub picioare, şi m-a dat Ónapoi. M-a lovit cu pustiire şi o l‚ncezeală de toate zilele!

14

M‚na Lui a legat jugul nelegiuirilor mele, care stau Ómpletite şi legate de g‚tul meu. Mi-a fr‚nt puterea. Domnul m-a dat Ón m‚inile acelora, cărora nu pot să le stau Ómpotrivă.

15

Domnul a tr‚ntit la păm‚nt pe toţi vitejii din mijlocul meu; a str‚ns o oştire Ómpotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul; ca Ón teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.

16

De aceea pl‚ng, Ómi varsă lacrimi ochii, căci s-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă m‚ng‚ie, Cel ce trebuia să-mi Ónvioreze viaţa; fiii mei sunt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit. ñ

17

Sionul Óntinde m‚inile rugător, şi nimeni nu-l m‚ng‚ie. Domnul a trimis Ómpotriva lui Iacov de jur Ómprejur vrăjmaşi; Ierusalimul a ajuns de batjocură Ón mijlocul lor. ñ

18

Domnul este drept, căci m-am răzvrătit Ómpotriva poruncilor Lui. Ascultaţi, toate popoarele, şi vedeţi-mi durerea! Fecioarele şi tinerii mei s-au dus Ón robie.

19

Mi-am chemat prietenii, dar m-au Ónşelat, preoţii şi bătr‚nii mei au murit Ón cetate, căut‚nd hrană, ca să-şi ţină viaţa.î

20

ÑDoamne, uită-Te la necazul meu. Œnăuntrul meu fierbe, mi s-a Óntors inima Ón mine, căci am fost neascultător. Afară sabia m-a lăsat fără copii, Ón casă moartea.

21

M-au auzit suspin‚nd, dar nimeni nu m-a m‚ng‚iat. Toţi vrăjmaşii mei, c‚nd au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o; dar vei aduce, vei vesti ziua c‚nd şi ei vor fi ca mine.

22

Adu toată răutatea lor Ónaintea Ta, şi fă-le cum mi-ai făcut mie, pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinele mele sunt multe, şi inima Ómi este bolnavă.î

© 2018 Дом Молитвы. Христианская Интернет Миссия.